PROVÍNCIE, provincii, s.f. 1. Unitate geografică sau administrativă dintr-o ţară; regiune, ţinut. ♦ Teritoriu sau localitate dintr-o ţară situate în afara capitalei. 2. Teritoriu cucerit de romani în afara Italiei şi supus legilor şi organizării romane. [Var.: (înv.) provínţie s.f.] – Din lat. provincia, fr. province.

PROVÍNCIE s. 1. (înv.) periferie. (A plecat în ~.) 2. (GEOL.) provincie metaliferă = provincie metalogenetică; provincie metalogenetică v. provincie metaliferă.

províncie s. f. (sil. -ci-e), art. província (sil. -ci-a), g.-d. art. provínciei; pl. províncii, art. provínciile (sil. -ci-i-)

PROVÍNCI//E ~i f. 1) (în unele ţări) Unitate teritorială şi administrativă. 2) Teritoriu al unei ţări, situat în afara capitalei, având anumite trăsături specifice. 3) (în Roma antică) Ţară cucerită de romani şi administrată de un guvernator. [G.-D. provinciei; Sil. -ci-e] /<lat. provincia, fr. province

PROVÍNCIE s.f. 1. Ţară, regiune cucerită de romani în afara Italiei, supusă legilor romane şi administrată de un guvernator roman. 2. Regiune, împărţire administrativă din unele ţări. ♦ Orice parte a unei ţări care este în afara capitalei. [Pron. -ci-e, var. provinţie s.f. / < lat. provincia, cf. it. provincia, fr. province].