PRUDÉNŢĂ s.f. Însuşirea de a fi prudent; prevedere, precauţie, circumspecţie. – Din fr. prudence, lat. prudentia, it. prudenza.

Prudenţă ≠ imprudenţă

PRUDÉNŢĂ s. atenţie, circumspecţie, grijă, precauţie, prevedere, băgare de seamă, luare-aminte, (pop.) fereală, pază, priveghere, (înv.) socotinţă, veghere. (Să procedaţi cu multă ~.)

prudénţă s. f., g.-d. art. prudénţei

PRUDÉNŢ//Ă ~e f. 1) Caracter prudent; precauţie; circumspecţie. 2) Comportament prudent; atitudine prudentă; precauţie; circumspecţie. [G.-D. prudenţei] /<fr. prudence, lat. prudentia, it. prudenza

PRUDÉNŢĂ s.f. Însuşirea de a fi prudent; prevedere, precauţie, băgare de seamă. [Cf. fr. prudence, it. prudenza, lat. prudentia].