RĂCITÓR, -OÁRE, răcitori, -oare, adj., s.n. 1. Adj. Care ajută la menţinerea unei temperaturi scăzute, care răceşte (1). 2. S.n. Instalaţie folosită pentru răcirea sau menţinerea unei temperaturi scăzute faţă de cea a mediului ambiant a unui material, a unei substanţe sau a unui spaţiu închis, cu ajutorul unui agent refrigerent ca gheaţă, lichid volatil, aer sau apă rece etc.; dulap cu pereţi dubli, în care se menţine o temperatură joasă prin introducerea de gheaţă şi care se foloseşte pentru păstrarea la rece a alimentelor sau pentru răcirea băuturilor. – Răci + suf. -tor.

RĂCITÓR s. gheţar. (Pune carnea la ~.)

răcitór adj. m., pl. răcitóri; f. sg. şi pl. răcitoáre

răcitór s. n., pl. răcitoáre

RĂCIT//ÓR¹ ~oáre n. Instalaţie folosită pentru răcirea sau pentru menţinerea tempe-raturii scăzute într-un mediu. /a (se) răci + suf. ~tor

RĂCIT//ÓR² ~oáre (~óri, ~oáre) Care răceşte; care menţine temperaturi scăzute. /a (se) răci + suf. ~tor