RAI¹ s.n. Loc plin de încântare şi de fericire unde, potrivit credinţelor religioase, ar ajunge după moarte sufletele celor care respectă preceptele religiei; paradis, eden, cer² (3). ♦ Fig. Loc din natură deosebit de frumos. ♦ Fig. Loc în care cineva se simte deplin fericit. – Din sl. raj.

RAI², raiuri, s.n. (Nav.) Roată de lemn sau de metal, cu caneluri la margine, prin care poate fi rulată o parâmă de cânepă sau de oţel. – Et. nec.

Rai ≠ gheenă, iad, infern, tartar

RĂÍ vb. v. înrăi.

RAI s. (BIS.) cer, paradis, (livr.) eden. (Odihneşte în ~.)

RAI s. v. panahidă, parastas, pătul, pomană, răsadniţă.

rai (paradis) s. n.

rai (nav.) s. n., pl. ráiuri

RAI n. 1) rel. Loc al fericirii veşnice, unde se crede că ajung după moarte sufletele celor cucernici; paradis; eden. 2) f. Loc care încântă şi desfată; paradis; eden. 3) Stare de fericire absolută; paradis; eden. /<sl. raj

răí, răiésc, vb. IV (înv. şi reg.) 1. a se înrăi. 2. a slăbi, a tânji.