RÓIBĂ, roibe, s.f. Plantă erbacee cu frunze lanceolate şi cu flori albe-gălbui, a cărei rădăcină conţine o materie colorată roşie cu care se vopsesc fibrele textile (Rubia tinctorum) – Lat. robia.

RÓIBĂ s. v. rumeneală.

RÓIBĂ s. (BOT.; Rubia tinctorum) garanţă, otrăţel, paţachină, (reg.) broci, faptnic, rumenele (pl.), buruiana-faptului.

róibă (plantă) s. f., g.-d. art. róibei; pl. róibe

ROÍB//Ă ~e f. Plantă erbacee cu tulpina în patru muchii, cu frunze lunguieţe, dispuse în jurul fiecărui nod, cu flori gălbui şi cu frunze mici, cărnoase, a cărei rădăcină conţine o substanţă colorantă roşie, folosită în industria textilă; garanţă. /<lat. robia