RÚFĂ, rufe, s.f. 1. Obiect de îmbrăcăminte care se poartă direct pe corp; p. ext. (la pl.) cearceafuri, feţe de masă etc.; albituri, schimburi. ♢ Expr. Rufele (murdare) se spală în familie = certurile şi neînţelegerile familiale sau dintr-un cerc intim trebuie rezolvate în cadrul familiei sau al cercului respectiv. 2. (Reg.) Zdreanţă, cârpă. – Din sl. ruho.

RÚFĂ s. v. buleandră, cârpă, fleandură, haină, îmbrăcăminte, otreapă, petică, strai, veşmânt, zdreanţă.

RÚFĂ s. (mai ales la pl.) v. rufărie.

rúfă s. f., g.-d. art. rúfei; pl. rúfe

RÚFĂ ~e f. mai ales la pl. 1) Articol textil care se poartă direct pe corp; piesă de lenjerie. 2) Articol textil care se aşterne pe pat; albitură. ♢ rufele (murdare) se spală în familie conflictele trebuie soluţionate într-un cadru restrâns. [G.-D. rufei] /<sl. ruho