SĂPĂTÚRĂ, săpături, s.f. 1. Săpat. ♦ Spec. (La pl.) Lucrări de excavare a pământului; (în special) lucrări arheologice. 2. (Concr.) Groapă, adâncitură făcută în pământ cu sapa¹ sau cu alte unelte ori maşini de săpat. – Săpa + suf. -ătură.

SĂPĂTÚRĂ s. v. excavaţie.

SĂPĂTÚRĂ s. v. cioplire, cioplit, gravură, praşilă, prăşire, prăşit, sapă, săpare, săpat, sculptare, sculptat, sculptură, stampă, tăiat, tăiere.

săpătúră s. f., g.-d. art. săpătúrii; pl. săpătúri

SĂPĂTÚR//Ă ~i f. 1) Teren săpat. 2) Loc de unde s-a scos pământul în urma săpării; adâncitură săpată în pământ. /a săpa + suf. ~ătură