SCLAV, -Ă, sclavi, -e, s.m. şi f. Persoană lipsită de orice drepturi, aflată în proprietatea deplină a unui stăpân de sclavi pentru care munceşte; rob. ♦ Fig. Persoană care satisface orbeşte şi servil voinţa altuia ♦ Fig. Persoană care îşi subordonează integral voinţa sau acţiunile unei pasiuni, unei dogme, unui viciu etc. – Din lat. sclavus. Cf. fr. e s c l a v e.

Sclav ≠ stăpân

SCLAV s. aservit, rob, subjugat, (rar) serv, (înv.) prădat, şerb. (Condiţia de ~.)

sclav s. m., pl. sclavi

SCLAV ~ă ( ~i, ~e ) 1) (în sclavagism) Persoană lipsită de drepturi şi de mijloace de producţie, de munca şi de viaţa căruia dispunea stăpânul; rob; serv. 2) fig. Persoană care se supune cu servilitate voinţei altuia; rob. 3) fig. Persoană stăpânită de o patimă; rob. ~ul fumatului. /<lat. sclavus

SCLAV, -Ă s.m. şi f. Persoană exploatată şi lipsită de orice mijloace de existenţă, aflată în proprietatea deplină a unui stăpân care îl socotea drept un obiect al său; rob. ♦ (Fig.) Cel care satisface în mod servil, cu supunere oarbă, voinţa altuia. ♦ (Fig.) Persoană care îşi consacră acţiunile unei dogme, unei pasiuni etc. [< lat. med. sclavus, cf. fr. esclave].