SÉCETĂ, secete, s.f. Insuficienţă a umidităţii solului şi a atmosferei faţă de valorile minimale necesare creşterii şi dezvoltării normale a plantelor (cultivate). ♦ Vreme, perioadă caracterizată printr-o astfel de insuficienţă; vreme uscată, secetoasă. – Lat. *siccita (= siccitas).

SÉCETĂ s. uscăciune, (înv. şi pop.) secăciune, (înv. şi reg.) neplouare, (înv.) secetate, sete, seteciune. (Era o ~ cumplită.)

sécetă s. f., (perioade secetoase) pl. sécete

SÉCET//Ă ~e f. 1) Fenomen care se produce în natură şi care se manifestă prin lipsă de ploi, prin vânturi uscate şi arşiţă, ce dăunează plantelor şi în special culturilor agricole. 2) Vreme uscată; uscăciune. /<lat. siccitas