SENTIMÉNT, sentimente, s.n. 1. Proces afectiv specific uman, care exprimă atitudinea omului faţă de realitate; simţământ. ♦ Afecţiune. 2. Facultatea de a simţi, de a cunoaşte, de a aprecia ceva; conştiinţă. ♦ Credinţă, impresie intimă; convingere. Avea sentimentul că l-a mai văzut undeva. [Var.: (înv.) simtimént s.n.] – Din fr. sentiment.

Sentiment ≠ resentiment

SENTIMÉNT s. 1. (livr.) afect. (Senzaţii şi ~e.) 2. simţământ, simţire. (Un ~ delicat.) 3. pasiune, simţire, (livr.) patos, (înv.) simţ. (A cânta cu ~.) 4. simţământ, (înv.) simţiciune. (Are un ~ ciudat.) 5. impresie, părere, senzaţie. (Are ~ul că e inoportun.) 6. conştiinţă. (~ul datoriei împlinite.) 7. certitudine, convingere, credinţă, încredinţare, siguranţă, (livr.) convicţiune. (Am ~ul că aşa se va întâmpla.)

sentimént s. n., pl. sentiménte

SENTIMÉNT ~e n. 1) Proces afectiv care reflectă atitudinea emoţională a omului faţă de realitate; simţământ. ~e nobile. ♢ ~e pozitive sentimente care aduc satisfacţie sufletească şi care stimulează activitatea omului. ~e negative sentimente care tulbură spiritul şi demoralizează. 2) Atitudine afectivă faţă de cineva sau faţă de ceva; simţământ. ~ de frate. 3) Convingere proprie; impresie intimă. /<fr. sentiment, lat. sentimentum

Sentiment de dezgust sau de antipatie profunda fata de cineva sau de ceva

sentiment intre 2 sau mai multe persoane ,un sentiment frumos daca este reciproc.

SENTIMÉNT s.n. 1. Atitudine emoţională pe care omul o are faţă de realitate; simţire, simţământ. ♦ Afecţiune. 2. Facultate de a simţi, de a aprecia anumite lucruri; conştiinţă. ♦ Credinţă, impresie intimă. [< fr. sentiment, it. sentimento].