SEPARÁRE, separări, s.f. Acţiunea de a (se) separa şi rezultatul ei; despărţire, izolare; diferenţiere. – V. separa.

Separare ≠ unire

SEPARÁRE s. 1. despărţire, desprindere, detaşare, izolare, separaţie. (~ lui de grup.) 2. v. divorţ. 3. despărţire, (înv.) dezunire. (~ celor doi bătăuşi.) 4. descompunere, desfacere, despăr-ţire, divizare, fracţionare, împărţire, scindare, (rar) dezalcătuire. (~ în particule a unui corp în urma dezintegrării.) 5. despărţire, izolare, separaţie, (rar) segregare, segregaţie. (~ femeilor de bărbaţi.)

separáre s. f., g.-d. art. separării; pl. separări

SEPARÁRE s.f. Acţiunea de a (se) separa şi rezultatul ei; separaţie, despărţire. [< separa].