SILICÁT, silicaţi, s.m. Sare a acidului silicic, care intră în compoziţia unui mare număr de minerale şi care se foloseşte în metalurgie, la fabricarea produselor refractare, a sticlei şi a a materialelor de contrucţii. – Din fr. silicate

SILICÁT s. (CHIM.) silicat de sodiu = sticlă solubilă; silicat de zirconiu = zircon.

silicát s. m., pl. silicáţi

SILICÁ//T ~ţi m. Sare a acidului silicilic care intră în compoziţia unui număr mare de minerale şi este întrebuinţată ca materie primă (în metalurgie, în industria ceramicii, cimentului, betonului, sticlei etc.). /<fr. silicate

silicat de aluminiu hidratat, adsorbant al secretiilor, excipient in unele preparate farmaceutice, datorita capacitatii de adsorbtie. Nu are capacitate emolienta.

silicát, -ă, adj. (înv.; despre roci) care conţine silicat, ca element principal.

SILICÁT s.m. Sare a acidului silicic. [< fr. silicate, cf. lat. silex – piatră].