SLUGĂRNICÍE, slugărnicii, s.f. Atitudine de linguşire în raporturile cu oamenii de la care se primesc sau de la care se aşteaptă avantaje materiale; servilism, ploconeală. – Slugarnic + suf. -ie.

SLUGĂRNICÍE s. servilism, (livr.) obsecviozitate, (rar) servilitate, (înv.) slugăreală, slugărie, slugărit. (~ unei persoane faţă de şefi.)

slugărnicíe s. f., art. slugărnicía, g.-d. art. slugărnicíei; pl. slugărnicíi, art. slugărnicíile

SLUGĂRNICÍ//E ~i f. Atitudine a celui care este slugarnic; servilism. [G.-D. slugărniciei] /slugarnic + suf. ~ie