|
|
Stâncă. 10 rezultate gasite
STÂNCĂ, stânci, s.f. 1. Bloc mare de piatră (în munţi), de obicei cu pereţii drepţi şi colţuroşi; stană. 2. Fig. Obstacol, dificultate mare. – Et. nec.
STÂNCĂ s. (pop.) stană, (reg.) canara, (Transilv.) cârşie, (prin Olt. şi Ban.) janţ. (O ~ uriaşă de bazalt.)
STÁNCĂ s. (ORNIT.; Coloeus monedula) v. stăncuţă.
stáncă s. f., g.-d. art. stăncii; pl. stănci
stâncă s. f., g.-d. art. stâncii; pl. stânci
STÁNCĂ stănci f. Pasăre sedentară, de talia unui porumbel, cu cioc scurt, puţin curbat, coadă lungă şi penaj negru-cenuşiu; ceucă. /Din Stanca n. pr.
STÂN//CĂ ~ci f. Bloc mare de piatră în munţi, cu pereţi abrupţi şi cu vârfuri colţuroase. ~ de granit. ~ submarină. [G.-D. stâncii] /Orig. nec.
stáncă2, stănci, s.f. (pop.) 1. stăncuţă, cioacă, ciochiţă. 2. (reg.) cioară. 3. (deprec.) femeie cu pielea de culoare închisă.
Baza de date folosita este sub licenţă GPL şi a fost preluată de pe dexonline.ro. Ea poate fi downloadată de aici sau de aici
|
Jocuri
|
