STRUNGÁR¹, strungari, s.m. Muncitor calificat în prelucrarea pieselor la strung. [Var.: (reg.) strugár s.m.] – Strung + suf. -ar.

STRUNGÁR², strungari, s.m. Cioban care mînă oile la strungă pentru a fi mulse. – Strungă + suf. -ar.

STRUNGÁR s. (reg.) mânător. (~ la oi.)

STRUNGÁR s. (reg.) strujitor. (E ~ de profesie.)

strungár (muncitor la strung, cioban) s. m., pl. strungári

STRUNGÁR¹ ~ă (~i, ~e) m. şi f. Muncitor care lucrează la strung. /strung + suf. ~ar

STRUNGÁR² ~i m. pop. Cioban care mână oile la strungă. /strungă + suf. ~ar

strungár, -ă, s.m. şi n., adj. 1. (s.m.; pop.) cioban care mână oile la strungă, pentru a fi mulse; strungaci, strungaş, mânător, mânzar, mânzărar. 2. (s.n.; reg.; în forma: strungariu) preducea, potricală, perforator. 3. (s.m.; reg.) deschizătură îngustă prin care trec oile pe rând; strungă, portiţă, strungăreaţă. 4. (s.n.; reg.) coclet (la războiul de ţesut). 5. (reg.; în forma: strungariu) miueruşcă, femelă. 6. (adj.; reg.; despre oameni) cu strungăreaţă, strungaci, strungaş.