STUP, stupi, s.m. 1. Adăpost natural sau special confecţionat pentru albine, unde acestea trăiesc în familii, formează fagurii şi depun mierea; p. ext. adăpostul împreună cu albinele şi cu fagurii; ştiubei. ♢ Expr. A fi (bogat) ca un stup sau a fi (ori a se face) stup de bani = a fi (sau a deveni) foarte bogat, a aduna multă avere. 2. Totalitatea albinelor dintr-un stup (1); familie de albine. – Lat. *stypus.

STUP s. v. ştiubéi.

stup s. m., pl. stupi

STUP ~i m. 1) Adăpost (natural sau făcut de oameni) pentru albine, în care acestea produc mierea; ştiubei. ♢ A fi ~ de bani a avea foarte mulţi bani. 2) Totalitate a albinelor dintr-un stup; familie de albine. /<lat. stupus, ngr. stópos