TĂIÁT¹ s.n. Faptul de a (se) tăia. – V. tăia.

TĂIÁT², -Ă, tăiaţi, -te, adj. I. 1. Care este despărţit, separat în bucăţi cu ajutorul unui obiect tăios sau prin diferite procedee fizice şi chimice; despicat. 2. (Despre filele unei cărţi necitite) Desprins, desfăcut la margini. 3. (Despre texte, filme etc.) Din care s-a suprimat o parte. 4. (Despre ţesături) Destrămat în direcţia firului ţesut sau la îndoituri. 5. (Despre anumite preparate culinare) Cu aspect de lapte brânzit, din cauza alterării sau a unei greşeli de preparare. II. Rănit cu un obiect tăios. ♦ (Despre păsări, animale) Care a fost sacrificat (în scopul valorificării). III. 1. (Despre răsuflare, respiraţie) Cu ritmul slăbit, oprit. 2. (Despre un pachet de cărţi de joc) Despărţit în două punând jumătatea de dedesubt deasupra. [Pr.: tă-iat] – V. tăia.

TĂIÁT s. 1. v. împărţire. 2. v. despicare. 3. v. sculp-tare. 4. v. retezare.

TĂIÁT adj. 1. v. despicat. 2. v. retezat. 3. v. sculptat. 4. v. operat. 5. v. tuns. 6. v. anulat. 7. brânzit, (reg.) sărbezit, (Mold.) corăslit. (Lapte ~.)

tăiát s. n. (sil. tă-iat)

tăiát adj. m. (sil. tă-iat), pl. tăiáţi; f. sg. tăiátă, pl. tăiáte