TÁUR, tauri, s.m. 1. Masculul necastrat al vacii, apt pentru reproducţie (Bos taurus). ♢ Expr. A lua (sau a prinde) taurul de coarne = a înfrunta cu îndrăzneală o dificultate, a lua lucrurile pieptiş. 2. (Entom.) Rădaşcă. 3. (Art.) Constelaţie boreală, reprezentând unul dintre cele douăsprezece semne ale zodiacului, în dreptul căruia trece soarele între 21 aprilie şi 21 mai. – Lat. taurus.

TÁUR, tauri, s.m. 1. Mascul necastrat din specia taurinelor, cu capul mare, pielea groasă, părul de pe frunte lung şi adesea creţ; buhai (Bos taurus). ♢ Expr. A lua (sau a prinde) taurul de coarne = a înfrunta cu îndrăzneală o dificultate, a lua lucrurile pieptiş. 2. (Entom.) Rădaşcă. 3. (Art.) Constelaţie boreală în dreptul căreia trece Soarele între 21 aprilie şi 21 mai. ♦ Al doilea dintre cele douăsprezece semne ale zodiacului. – Lat. taurus.

TÁUR s. v. rădaşcă, răgace.

TÁUR s. 1. (ZOOL; Bos taurus) (pop.) buhai, (reg.) bic, bugă, gonitor. 2. (ASTRON.; art.) (reg.) cap-de-bou.

táur s. m., pl. táuri

TÁUR ~i m. 1) Mascul reproducător al vitelor mari cornute; buhai. ♢ A lua (sau a prinde) ~ul de coarne a acţiona cu energie şi curaj într-o afacere dificilă; a înfrunta ceva pieptiş. 2) pop. Om zdravăn şi brutal. 3) la sing. pop. art. Constelaţie din emisfera boreală. ♢ Zodia ~ului unul dintre cele douăsprezece sectoare zodiacale. [Sil. ta-ur] /<lat. taurus