TORT¹, torturi, s.n. 1. Fir tors de cânepă, de in sau de alte materii textile; torsătură. ♦ Cantitate, scul etc. de fire toarse. 2. Ţesătură, pânză lucrată (în casă) din fire de cânepă sau de in. – Din lat. tortus (< torquere).

TORT², torturi, s.n. Prăjitură (de obicei de formă cilindrică) făcută din mai multe straturi de aluat, având între ele straturi de cremă, de dulceaţă etc., acoperită cu o glazură sau cremă, ornamentală etc. [Var.: tórtă s.f.] – Din germ. Torte.

TORT s. (prin Transilv.) tortată. (~ de ciocolată.)

TORT s. (TEXT.) (pop.) torsătură, (înv. şi reg.) torsură.

tort (fir tors, ţesătură, prăjitură) s. n., pl. tórturi

TORT¹ ~uri n. 1) Fir tors din fibre textile (în special din cânepă sau din in). 2) Cantitate de fir tors şi depănat. 3) Pânză de cânepă sau de in, folosită, mai ales, pentru confecţionarea şervetelor. /<lat. tortus

TORT² ~uri n. Produs de cofetărie, preparat din mai multe foi de aluat dulce, coapte, unse cu cremă şi puse una peste alta. /<germ. Torte