TOVĂRĂŞÍE, tovărăşii, s.f. 1. Relaţia dintre tovarăşi, legătură bazată pe raporturi tovărăşeşti. ♦ Companie, societate. ♢ Expr. A ţine (cuiva) tovărăşie = a sta pe lângă cineva pentru a nu-l lăsa singur, pentru a-l distra; a ţine cuiva de urât. 2. Asociere, participare la o întreprindere (comercială); întovărăşire, asociaţie. – Tovarăş + suf. -ie.

TOVĂRĂŞÍE s. v. camarad, tovarăş.

TOVĂRĂŞÍE s. 1. (reg.) fârtăţie, ortăcie. (Rea ~ şi-a ales!) 2. v. asociere. 3. v. anturaj.

tovărăşíe s. f., art. tovărăşía, g.-d. art. tovărăşíei; pl. tovărăşíi, art. tovărăşíile

TOVĂRĂŞÍ//E ~i f. Legătură întemeiată pe raporturi tovărăşeşti; relaţie între tovarăşi. ♢ A ţine cuiva ~ a şedea lângă cineva, ţinându-i de urât. A merge în ~ a călători împreună cu cineva. [G.-D. tovărăşiei] /tovarăş + suf. ~ie