TRUP, trupuri, s.n. 1. (Pop.) Corp (al unei fiinţe). ♢ Loc. adv. (Cu) trup şi suflet = cu totul, în întregime, fără rezerve. ♢ Expr. (A fi) trup din trupul cuiva = a) (a fi) născut din...; b) (a face) parte integrantă din ceva. A fi trup şi suflet cu cineva = a se identifica cu aspiraţiile cuiva; a fi foarte strâns legat de cineva. ♦ Corpul fără cap (şi fără membre) al unei fiinţe; trunchi (2). ♦ Cadavru. 2. Parte principală a unui obiect, a unei construcţii etc.; p. gener. obiectul însuşi. 3. (Înv.) Întindere mare de pământ care alcătuieşte un singur lot. Trup de moşie. 4. (Înv.) Mare unitate militară. – Din sl. trupŭ.

TRUP s. v. corp, materie, pat, substanţă.

TRUP s. I. 1. (ANAT.) corp. (Sufletul şi ~ul.) 2. (ANAT.) corp, trunchi. (Omul este alcătuit din cap, gât, ~ şi membre.) 3. v. cadavru. II. v. bătător.

trup s. n., pl. trúpuri

TRUP ~uri n. 1) Totalitate a organelor care alcătuiesc o fiinţă vie; corp. ♢ A fi (cu) ~ şi suflet (cu cineva) a fi strâns legat de cineva; a avea aspiraţii comune cu cineva. (A fi) ~ din ~ul cuiva a) a se trage din cineva; b) a intra în componenţa unui tot. 2) Parte a organismului omenesc cu excepţia capului şi a membrelor; trunchi; corp; tors. ♢ ~ neînsufleţit cadavru. A trece (sau a călca) peste ~ul cuiva a merge spre un scop, folosind orice mijloace. 3) Parte principală a unui obiect. /<sl. trupu