TURNĂTÓR, -OÁRE, turnători, -oare, s.m. şi f. 1. Muncitor din industria metalurgică specializat în lucrări de turnare¹ a metalelor. 2. (Fam.) Epitet depreciativ dat unei persoane care pârăşte, denunţă pe cineva; denunţător. – Turna¹ + suf. -ător.

TURNĂTÓR s. v. denunţător.

TURNĂTÓR adj., s. v. pârâcios, pârâtor.

TURNĂTÓR s. (înv.) vărsător. (~ de clopote.)

turnătór s. m., pl. turnătóri

TURNĂTÓR ~i m. 1) Muncitor specializat în operaţii de turnare a metalelor. 2) fam. depr. Persoană care denunţă; pârâtor; delator; denunţător. /a turna + suf. ~tor