UMFLĂTÚRĂ, umflături, s.f. Loc umflat pe suprafaţa unui obiect. ♦ (Med.) Inflamaţie. – Umfla + suf. -ătură.

UMFLATÚRĂ s. 1. v. gâlcă. 2. v. tumefacţie. 3. v. ven-tru.

umflătúră s. f., g.-d. art. umflătúrii; pl. umflătúri

UMFLĂTÚR//Ă ~i f. 1) Proces patologic provocat de pătrunderea unui agent patogen într-un organ sau ţesut şi manifestat prin umflarea acestuia. 2) Loc bombat pe supra-faţa unui obiect. /a (se) umfla + suf. ~ătură