UNEÁLTĂ, unelte, s.f. 1. Piesă, ansamblu de piese, dispozitiv acţionat manual sau de un mecanism, care serveşte pentru a efectua o operaţie tehnică de prelucrare mecanică, de montare, manevrare etc.: p. ext. piesă auxiliară care serveşte la efectuarea unei lucrări. 2. Fig. Mijloc folosit pentru atingerea unui anumit scop (reprobabil); persoană, grup sau organizaţie de care se serveşte cineva pentru atingerea unui anumit scop (reprobabil). 3. (În sintagma) Unealtă gramaticală = instrument gramatical, v. instrument. – Une[le] + alte[le].

UNEÁLTĂ s. v. instrument, lucru, obiect.

UNEÁLTĂ s. v. instrument.

uneáltă s. f., g.-d. art. unéltei; pl. unélte

UNEÁLTĂ unélte f. 1) Obiect acţionat manual la îndeplinirea unei operaţii de muncă; sculă; instrument. 2) fig. Mijloc de care se serveşte cineva într-un mod necinstit pentru a-şi atinge anumite scopuri. [G.-D. uneltei] /une[le] + alte[le]

unealta casnica, folosita pentru a scoate jarul sau cenusa din cuptorul taranesc de copt paine

unealta de forma unui briceag care foloseste la curatatul si intretinerea pipei

Unealta de pescuit alcatuita dintr-un sac central si mai multe fasii de plasa cu care se incercuiesc si se aduna bancurile de pesti marini.

unealta de taiat hartie

unealtă de găurit de dimensiuni mai mari, suvac, pripon,

unealtă de grădinărie de circa 20 cm lungime în formă de ţăruş cu care se fac găuri în pământ în care se cultivă plantele tinere, roşii, ardei etc.