UNGHI, unghiuri, s.n. 1. Figură formată din două semidrepte care pleacă din acelaşi punct. Unghi drept. ♦ Parte a unui obiect care formează un unghi (1). 2. Colţ, ungher (1). ♢ Expr. În (sau prin, din) toate unghiurile = (de) pretutindeni, în (sau prin, din) toate părţile. 3. Fig. Punct de vedere. – Lat. *anglus (= angulus).

UNGHI s. 1. (GEOM.) unghi obtuz = (înv.) unghi tâmpit. 2. colţ, cotlon, ungher, (reg.) corn, cot, (Olt. şi Transilv.) ungheţ. (Într-un ~ al odăii.) 3. v. poziţie. 4. v. judecie.

unghi s. n., pl. únghiuri

UNGH//I ~iuri n. 1) Figură geometrică formată din două semidrepte care pleacă din acelaşi punct. ♢ ~ facial unghi format de două drepte care pleacă de la baza nasului, una spre partea superioară a frunţii, alta spre deschizătura urechii. 2) Loc unde se întretaie două laturi sau două suprafeţe; colţ. ♢ ~ de vedere felul cum înţelege cineva o chestiune; punct de vedere. /<lat. angulus