ÚTER, utere, s.n. Organ cavitar musculos care face parte din aparatul genital feminin, în care se dezvoltă embrionul şi fătul la animalele superioare; mitră. – Din lat. uterus, fr. utérus.

ÚTER s. (ANAT.) mitră, (înv. şi pop.) sân, (pop.) pântece, (înv. şi reg.) matcă, (reg.) plod, (înv.) mătrice, zgău. (În ~ se dezvoltă fătul.)

úter s. n., pl. útere

ÚTER ~e n. (la femele vivipare) Cavitate internă a aparatului genital în care se dezvoltă embrionul; mitră; matrice. /<lat. uterus, fr. utérus