VĂGĂÚNĂ, văgăuni, s.f. 1. Loc înfundat între dealuri sau între munţi; scobitură adâncă într-un munte. ♦ Fig. Încăpere strâmtă şi întunecoasă. 2. Scorbură. 3. (Rar) Orbita ochiului. [Pl. şi: văgăune] – Et. nec.

VĂGĂÚNĂ s. v. orbită.

VĂGĂÚNĂ s. v. râpă.

văgăúnă s. f., g.-d. art. văgăúnii; pl. văgăúni

VĂGĂÚN//Ă ~i f. 1) Loc situat între dea-luri sau munţi apropiaţi; vale adâncă. 2) Peşteră nu prea adâncă într-un munte. 3) Spaţiu gol în tulpina unui copac, format în miezul lemnos putrezit; scorbură. [G.-D. văgăunii] /Orig. nec.