VĂPÁIE, văpăi, s.f. 1. Flacără mare; pară. ♦ Arşiţă, dogoare. ♦ Fig. Lumină strălucitoare. 2. Văpaiţă (2). – Cf. alb. v a p e.

VĂPÁIE s. 1. v. vâlvătaie. 2. v. flacără. 3. v. dogoare.

VĂPÁIE s. v. fachie, opaiţ.

văpáie s. f., art. văpáia, g.-d. art. văpăii; pl. văpăi

VĂP//ÁIE ~ăi f. 1) Ansamblu de flăcări mari, mai ales de culoare roşie, apărute în procesul arderii în mediul aerian; pară mare. 2) Emanaţie cu o temperatură foarte înaltă, provenită de la o sursă de căldură puternică; dogoare; pară. [G.-D. văpăii] /<alb. vapë