VÁMĂ, vămi, s.f. 1. Instituţie de stat care se ocupă cu evidenţa şi controlul asupra intrării şi ieşirii din ţară a mărfurilor, mijloacelor de transport etc. şi care percepe taxele legale pentru aceste bunuri; loc, punct în care funcţionează această unitate. ♦ Taxă care se plăteşte ca un bun să treacă dintr-o ţară în alta sau (în trecut) dintr-o regiune în alta a ţării. ♢ Loc. vb. a pune vamă = a vămui. ♦ Cantitate de grăunţe care se percepe la moară ca taxă în natură pentru măcinat; uium. 2. (În credinţele populare) Fiecare dintre cele şapte (sau nouă) popasuri (în văzduh) prin care se crede că trebuie să treacă sufletul mortului pentru a ajunge în cer. ♦ Bani pe care trebuie să-i plătească mortul ca să poată trece şi călători pe lumea cealaltă. – Din magh. vam.

VÁMĂ s. v. uium.

VÁMĂ s. 1. (înv.) mitarniţă, posadă, scală, strajă, tamojnă. (Punct de ~; marfa din ~.) *2. punte. (~ reprezintă banii pe care mortul i-ar plăti pentru a trece în altă lume.)

vámă s. f., g.-d. art. vămii; pl. vămi

VÁMĂ vămi f. 1) Instituţie de stat care efectuează controlul asupra mărfurilor şi a altor bunuri la intrarea într-o ţară sau la ieşirea din ea. 2) Punct sau loc unde este stabilită o asemenea instituţie. 3) Taxă care se plăteşte pentru mărfurile importate sau exportate. [G.-D. vămii] /<ung. vám

vamă