VERIGHÉTĂ, verighete, s.f. Inel de metal (preţios, fără pietre) purtat ca simbol al legăturii dintre logodnici sau soţi. – Verigă + suf. -etă. Cf. ngr. v e r g h é t a.

VERIGHÉTĂ s. inel, (pop.) verigă, (prin Ban.) burmă. (E însurat şi poartă ~.)

verighétă s. f., pl. verighéte

VERIGHÉT//Ă ~e f. Inel fără piatră preţioasă, purtat ca simbol al legăturii dintre logodnici sau dintre soţi. /verigă + suf. ~etă

VERIGHÉTĂ s.f. Inel de metal (preţios) purtat pe deget ca simbol al legăturii dintre logodnici sau soţi. [< it. verghetta, după verigă].