VRAJITORÍE, vrăjitorii, s.f. Faptul de a face vrăji; îndeletnicirea vrăjitorului. – Vrăjitor + suf. -ie.

VRĂJITORÍE s. v. vrajă.

vrăjitoríe s. f., art. vrăjitoría, g.-d. art. vrăjitoríei; pl. vrăjitoríi, art. vrăjitoríile

VRĂJITORÍ//E ~i f. 1) Totalitate a mijloacelor care se crede că pot transforma în mod miraculos realitatea; fermecătorie. 2) Ocupaţia de vrăjitor; fermecătorie. [G.-D. vrăjitoriei] /vrăjitor + suf. ~ie