AŢIPÍ, aţipesc, vb. IV. Intranz. A începe să doarmă, a fi cuprins de un somn uşor (şi scurt); a aromi. – Lat. *attepire ( = tepere).

AŢIPÍ vb. a dormita, a moţăi, a picoti, a piroti, (livr.) a somnola, (înv. şi reg.) a aromi, a somnora, (reg.) a ajumi, a mătăli, a mocăi, a ochi, a picura, a pircoti, (Transilv.) a chircoti, (Mold.) a clipoci, (prin Olt.) a mocota, (Transilv.) a ştiulbica.

aţipí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. aţipésc, imperf. 3 sg. aţipeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. aţipeáscă

A AŢIP//Í ~ésc intranz. A fi cuprins de un somn uşor; a aromi. /<lat. attepire

aţipí (-pésc, -ít), vb. – A începe să doarmă, a fi cuprins de somn uşor. Lat. *adtĕpῑre, de la tĕpēre (Candrea, Rosetti, I, 163), poate contaminat cu lat. *adsopῑre (› fr. assouvir şi assoupir). Pentru DAR, originea cuvîntului este necunoscută. Spitzer, Dacor., III, 647, îl consideră identic cu ţipa şi de origine imitativă, opinie reluată de Scriban. – Der. aţipeală, s.f. (faptul de a aţipi).