absúrd, -ă I. adj. care contrazice gândirea logică, legile naturii, bunul-simţ. II. s. n. 1. ceea ce este absurd; absurditate; nonsens. ♢ prin ~ = admiţând un raţionament fals. 2. (fil.) termen care desemnează ruptura totală dintre om şi mediul său sociocultural, sentimentul generat de trăirea acestei rupturi. (< fr. absurde, lat. absurdus)

ABSÚRD, -Ă, absurzi, -de, adj., s.n. 1. Adj. Care contrazice gândirea logică, care nesocoteşte legile naturii şi ale societăţii, contrar bunului-simţ; ilogic. ♢ Loc. adv. Prin absurd = admiţând un raţionament fals, o situaţie aproape imposibilă. ♦ Reducere la absurd = metodă de demonstrare a unui adevăr, arătând că punctul de vedere contrar duce la absurd. 2. S.n. Ceea ce este absurd (1). – Din fr. absurde, lat. absurdus.

Absurd ≠ logic, raţional, rezonabil

ABSÚRD adj., s. 1. adj. aberant, ilogic, nelogic, neraţional, prostesc, stupid, (livr.) elucubrant, iraţional. (O situaţie ~.) 2. s. v. absurditate.

absúrd adj. m., pl. absúrzi; f. sg. absúrdă, pl. absúrde

absúrd s. n.

ABSÚR//D² ~dă (~zi, ~de) Care vine în contradicţie cu gândirea logică; alogic; aberant. /<lat. absurdus, fr. absurde

ABSÚRD¹ n. Calitatea a ceea ce este lipsit de raţiune. ♢ Prin ~ prin admiterea unui raţionament fals. Reducerea la ~ metodă de demonstrare a unui adevăr prin dovedirea că oricare alt punct de vedere duce la consecinţe false. /<lat. absurdus, fr. absurde

ABSÚRD, -Ă adj. Contrar gândirii logice, legilor naturii, bunului-simţ sau uzului comun. // s.n. Calitatea a ceea ce este absurd; lucru lipsit de sens; absurditate; nonsens. ♢ Prin absurd = admiţând un raţionament fals; reducere la absurd = metodă de demonstrare a unui adevăr prin dovedirea că singurul punct de vedere care se poate susţine este cel propus. [Cf. fr. absurde, lat. absurdus].