ACIRÁ, acír, vb. I. Intranz. (Reg.) 1. A avea nădejde la..., a aştepta să..., a tinde spre... 2. A fi în aşteptare; a pândi. [Var.: acerá vb.I] – Et. nec.

ÁCIRĂ s. v. acvilă, iepurar, pajură.

acirá vb., ind. prez. 1 sg. acír, 3 sg. şi pl. acíră

ÁCIRĂ s.f. v. aceră.