ACUITÁTE s.f. 1. (Livr.) Capacitate a organelor de simţ de a percepe excitaţii oricât de slabe şi de a diferenţia excitaţii foarte asemănătoare între ele; ascuţime, agerime. ♢ Loc. adv. Cu acuitate = cu necesitate, în mod imperios. 2. Grad de înălţime pe care îl poate atinge o voce sau un instrument muzical. [Pr.: -cu-i-] – Din fr. acuité.

ACUITÁTE s. 1. agerime, clarviziune, pătrundere, perspicacitate, subtilitate, (livr.) penetranţă, sagacitate, (fam.) schepsis, (fig.) ascuţime. (~ spiritului.) 2. v. simţ.

acuitáte s. f. (sil. -cu-i-), g.-d. art. acuităţii

ACUITÁTE f. Caracter acut; agerime. ~ auditivă. [G.-D. acuităţii; Sil. -cu-i-] /<fr. acuité

ACUITÁTE s.f. 1. (Liv.) Capacitatea senzorială de a înregistra excitaţii foarte slabe; agerime, ascuţime. ♦ Cu acuitate = cu necesitate, în mod imperios. 2. Grad de înălţime pe care îl poate atinge o voce sau un instrument muzical. [Pron. -cu-i-. / cf. fr. acuité < lat. acutus – ascuţit].