ACÚSTIC, -Ă, acustici, -ce, adj., s.f. I. Adj. Care emite, transmite sau recepţionează sunete, care aparţine acusticii (II 1), privitor la acustică. ♢ Nervi acustici = a opta pereche de nervi cranieni. Tub acustic = tub lung care serveşte la transmiterea vocii pe nave, în puţuri minere etc. Cornet acustic = dispozitiv cu ajutorul căruia se recepţionează sunete şi se înlesneşte perceperea lor. II. S.f. 1. Parte a fizicii care se ocupă cu studiul producerii, propagării şi recepţionării sunetelor. ♢ Acustică arhitecturală = ramură a acusticii care studiază fenomenele legate de propagarea undelor acustice în încăperi. 2. Calitatea de a înlesni o (bună) audiţie. – Din fr. acoustique.

acústic adj. m., pl. acústici; f. sg. acústică, pl. acústice

ACÚSTI//C čă (či, če) 1) Care ţine de acustică; privitor la acustică. 2) Care emite, propagă sau recepţionează sunete. Aparat ~. /<fr. acoustique

ACÚSTIC, -Ă adj. Referitor la acustică; care emite, transmite sau recepţionează sunete. ♢ Cornet acustic = pâlnie care întăreşte sunetele, folosită de cel cu auzul slab. [< fr. acoustique, cf. it. acustico < gr. akoustikos – relativ la sunet].