ADĂUGÁ, adáug, vb. I. 1. A mai pune peste..., a da în plus; a face să sporească. ♦ A spune sau a scrie ceva în continuare sau în completare. 2. Refl. şi tranz. A (se) alătura, a (se) alipi, a (se) reuni. [Pr.: -dă-u-. – Var.: adăogá vb. I, adáoge vb. III, adăogí, adăugí vb. IV] – Lat. *adaugere.

A adăuga ≠ a reduce, a scădea

ADĂUGÁ vb. a pune. (~ puţină sare în aluat.)

adăugá vb. (sil. -dă-u-), ind. prez. 1 sg. adáug, 3 sg. şi pl. adáugă (sil. -da-u-), 1 pl. adăugăm; conj. prez. 3 sg. şi pl. adáuge; ger. adăugând

A ADĂUGÁ adáug 1. tranz. 1) A mai pune la ceea ce este. ~ zahăr în ceai. 2) A completa în scris sau verbal. ~ un vers. 3) A alătura la ceva (pentru a face mai lung, mai larg etc.). 2. intranz. A deveni mai mare (în volum, număr sau intensitate); a spori. ~ în greutate. [Sil. -dă-u-] /<lat. adaugere

adauga:2.dansele pron. pers. f. p. art= vezi EA