ADEVĂRÁ vb. I. v. adeveri.

adevărá (-veréz, -át), vb. A confirma, a susţine, a întări justeţea unui fapt. – Var. adeveri. < Lat. *addeverāre, cf. it. avverare, fr. avérer, sp. averar. Var. este astăzi forma cea mai curentă. Der. adevărat, adj. (conform cu adevărul, autentic, veritabil); adeverinţă, s.f. (adevăr, dovadă); adeveritor, adj. (care adevereşte); adeveritor, s.m. (în dreptul vechi, 12 boieri desemnaţi să cerceteze şi să judece orice pricină la care se consideră necesară o examinare de experţi); neadevărat, adj. (fals, mincinos).