ADEVERÍNŢĂ, adeverinţe, s.f. Dovadă scrisă de recunoaştere a unui fapt, a unui drept. – Adeveri + suf. -inţă.

ADEVERÍNŢĂ s. v. cauţiune, fidejusiune, garanţie.

ADEVERÍNŢĂ s. dovadă, mărturie, (înv.) patentă, răvaş, siguranţă, sinet, testimoniu, teşcherea, zapiscă, (rusism înv.) rospiscă. (~ din care rezultă calitatea sa.)

adeverínţă s. f., g.-d. art. adeverínţei; pl. adeverínţe

ADEVERÍNŢ//Ă ~e f. Dovadă scrisă prin care se adevereşte un drept, un fapt. ~ de salariat. /a adeveri + suf. ~inţă