ADÍŢIE s.f. 1. (Chim.) Adăugare. ♢ Reacţie de adiţie = reacţie chimică prin care se introduc atomi sau molecule într-o moleculă cu caracter nesaturat. 2. (Fiziol.; în sintagma) Adiţie latentă = apariţie a unei reacţii fiziologice într-un organism în urma unor excitaţii succesive; sumaţie. 3. (Mat.) Adunare. – Din fr. addition, lat. additio.

ADÍŢIE s. v. adunare

ADÍŢIE s. 1. (CHIM.) adăugare. (Produs de ~.) 2. (FIZIOL.) adiţie latentă = sumaţie.

adíţie s. f. (sil. -ţi-e), art. adíţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. adíţiei; pl. adíţii

ADÍŢI//E ~i f. 1) Adaos de lucruri de acelaşi fel; adăugare. ♢ Reacţie de ~ reacţie chimică prin care se introduc atomi sau molecule într-o moleculă cu caracter nesaturat. 2) mat. Operaţie de adunare a două sau mai multe numere. /<lat. additio, ~onis, fr. addition

ADÍŢIE s.f. (Chim.) Adăugare. ♦ (Mat.) Adunare. ♢ Reacţie de adiţie = reacţie chimică prin care se introduc atomi sau molecule într-o moleculă cu caracter nesaturat; (Fiziol.) Adiţie latentă = sumaţie. [Gen. -iei, var. adiţiune s.f. / cf. fr. addition, lat. additio].

ADÍŢIE, adiţii, s.f. (Chim.) Adăugare. ♦ (Mat.) Adunare. [Var.: adiţiúne s.f.] – Fr. addition (lat. lit. additio, -onis).