ADMIRÁŢIE, admiraţii, s.f. Sentiment de încântare, de stimă, de apreciere etc. faţă de cineva sau de ceva; admirare. – Din fr. admiration, lat. admiration.

Admiraţie ≠ dispreţ, repulsie

ADMIRÁŢIE s. preţuire, stimă, (înv.) mirare. (~ mea pentru el a rămas statornică.)

admiráţie s. f. (sil. -ţi-e), art. admiráţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. admiráţiei; pl. admiráţii, art. admiráţiile (sil. -ţi-i-)

ADMIRÁŢI//E ~i f. Sentiment de încântare, de înaltă preţuire şi de respect faţă de cineva sau de ceva. Cuprins de ~. [G.-D. admiraţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. admiration, lat. admiratio, ~onis

ADMIRÁŢIE s.f. Sentiment de preţuire fără rezerve, de apreciere deosebită (faţă de cineva sau de ceva). [Var. admiraţiune s.f. / cf. fr. admiration, lat. admiratio].