ADULTÉR, -Ă, adulteri, -e, adj., s.n. 1. Adj. (Despre soţi) Care a încălcat fidelitatea conjugală. 2. S.n. Infracţiune care constă în încălcarea fidelităţii conjugale de către unul dintre soţi. – Din fr. adultère, lat. adulterum.

Adulter ≠ credincios, devotat, fidel

ADULTÉR adj., s. 1. adj. infidel, necredincios, nefidel, (înv.) preacurvar, preaiubit, viclean, viclenitor, (fig.) trădător. (Bărbat ~; femeie ~.) 2. s. (JUR.) infidelitate, înşelăciune, necredinţă, (înv.) preacurvie, preacurvire, preaiubire, viclenie, (fig.) trădare. (A comis un ~.)

adultér adj. m., pl. adultéri; f. sg. adultéră, pl. adultére

adultér s. n., pl. adultére

ADÚLTER¹ ~ă (~i, ~e) (despre soţi) Care a încălcat fidelitatea conjugală. /<fr. adultere, lat. adulterium

ADÚLTER² ~e n. Încălcare a fidelităţii conjugale. /<fr. adultere, lat. adulterium

ADULTÉR s.n. Nerespectare a fidelităţii conjugale făptuită de către unul din soţi. // adj. (Despre soţi) Care nu respectă fidelitatea conjugală. [< lat. adulter, cf. fr. adultère].