ADVERSÁR, -Ă, adversari, -e, s.m. şi f. Persoană care face concurenţă, care luptă împotriva altuia sau împotriva unei concepţii, a unei idei; rival, potrivnic. ♦ (Sport) Partener de întrecere. – Din fr. adversaire, lat. adversarius.

Adversar ≠ aliat, partizan, prieten, amic

ADVERSÁR s., adj. 1. s. concurent, rival, (înv.) împotrivitor, râvnaci. (Şi-a întrecut toţi ~ii la sprint.) 2. s., adj. v. duşman.

adversár s. m., pl. adversári

ADVERSÁR ~i m. Persoană care aspiră în concurenţă cu alta în atingerea aceluiaşi scop; concurent; rival. /<fr. adversaire, lat. adversarius

ADVERSÁR, -Ă s.m. şi f. Potrivnic, rival. [Cf. fr. adversaire, lat. adversarius].