AFINITÁTE, afinităţi, s.f. 1. Potrivire între oameni sau între manifestările lor, datorită unor înclinaţii comune. 2. (Chim.) Proprietate a două substanţe de a se combina. 3. Proprietate a unui material textil de a se vopsi cu un anumit colorant. 4. (Jur.) Legătură de rudenie creată prin căsătorie între unul dintre soţi şi rudele celuilalt soţ. – Din fr. affinité, lat. affinitas, -atis.

AFINITÁTE s. v. potrivire.

afinitáte s. f., g.-d. art. afinităţii; pl. afinităţi

AFINIT//ÁTE ~ăţi f. 1) Atracţie şi simpatie între persoane, datorită asemănării de păreri, caracter, gusturi; potrivire. ~ sufletească. 2) chim. Proprietate a unor substanţe de a se combina unele cu altele. 3) Înrudire prin alianţă. /<fr. affinité, lat. affinitas, ~atis

AFINITÁTE s.f. 1. Potrivire, asemănare, apropiere (fizică sau morală). 2. Proprietate a substanţelor de a se combina chimic unele cu altele. 3. Înrudire prin alianţă. [Cf. fr. affinité, lat. affinitas – înrudire prin alianţă].