ÁFTĂ, afte, s.f. Băşicuţă plină cu lichid opalescent, care apare pe mucoasa gurii sau a faringelui şi care, prin spargere, lasă în loc o mică ulceraţie. – Din fr. aphte, lat. aphtae.

ÁFTĂ s. (MED.) (pop.) acrum, pleasnă. (~ a mucoasei.)

áftă s. f., g.-d. art. áftei, pl. áfte

ÁFT//Ă ~e f. Ulceraţie dureroasă pe mucoasa gurii sau a faringelui. /<fr. aphte, lat. aphtae

ÁFTĂ s.f. (Med.) Ulceraţie superficială, dureroasă, localizată pe mucoasa gurii sau a faringelui. [< fr. aphte, cf. gr. aphta].