AGĂŢĂTÓR, -OÁRE, agăţători, -oare, adj. s.f. I. Adj. Care (se) agaţă. Plante agăţătoare. II. 1. s.f. Şiret sau lănţişor cusut la o haină spre a o putea atârna în cui; atârnătoare. 2. (La pl.) Grup de păsări având la fiecare picior câte două degete dispuse înainte şi câte două înapoi, care le permit să se agaţe cu uşurinţă de copaci. [Var.: acăţătór, -oáre adj.] – Agăţa + suf. -ător.

AGĂŢĂTÓR adj. căţărător, suitor, urcător. (Plan-tă ~.)

agăţătór adj. m., pl. agăţătóri; f. sg. şi pl. agăţătoáre

AGĂŢĂT//ÓR ~óare (~óri, ~oáre) (mai ales despre plante) Care se agaţă. /v. a agăţa