AGLOMERÁ, aglomerez, vb. I. 1. Refl. A se strânge la un loc în număr mare; a se îngrămădi, a se înghesui. ♦ (Despre un loc) A deveni suprapopulat. 2. Tranz. (Despre unele substanţe) A uni între ele granulele, firele sau fâşiile care compun un material. 3. Tranz. A încărca pe cineva cu prea multe treburi. – Din fr. agglomérer, lat. agglomerare.

AGLOMERÁ vb. a se suprapopula, a se ticsi. (Locul, regiunea s-a ~.)

aglomerá vb. (sil. -glo-), ind. prez. 1 sg. aglomeréz, 3 sg. şi pl. aglomereáză

A SE AGLOMER//Á mă ~éz intranz. A se aduna într-un loc în număr mare; a se îngrămădi. /<fr. agglomérer, lat. agglomerare

A AGLOMER//Á ~éz tranz. 1) A face să se aglomereze. 2) (materiale în formă de granule, fire etc.) A uni cu un liant încât să formeze un tot omogen. [Sil. a-glo-] /<fr. agglomérer, lat. agglomerare

AGLOMERÁ vb. I. 1. refl. A se aduna laolaltă (în număr mare); a se înghesui, a se îngrămădi. ♦ (Despre oraşe etc.) A se suprapopula. 2. tr. (Despre unele substanţe) A lega între ele granulele, firele sau fâşiile care compun un material. [P.i. -rez. / < fr. agglomérer, cf. it., lat. agglomerare].