ALẮTURI adv. 1. (Local) Lângă cineva sau ceva, la dreapta sau la stânga cuiva sau a ceva. ♢ Loc. adj. De alături = vecin, învecinat. ♢ Expr. (Fam.) A nimeri (sau a fi, a merge, a călca) alăturea cu drumul = a greşi (în comportare, în păreri etc.). ♦ În alt punct decât cel vizat (dar foarte aproape de acesta). 2. (Modal) Unul lângă altul, unul împreună cu altul (sau cu alţii). ♢ Loc. prep. Alături de... (sau, rar, cu...) = pe acelaşi plan, pe lângă. ♢ Expr. A fi alături de cineva = a fi solidar cu cineva. [Var.: alăturea adv.] – A³ + lature.

ALĂTURI adv. 1. (local) (pop.) acolea, colea. (E ~, chiar lângă tine.) 2. (modal) împreună, laolaltă. (Stau ~ pe marginea ferestrei.)

alături/alăturea adv.

alături/alăturea adv.

ALẮTURI adv. Lângă cineva sau ceva. A se aşeza ~. ♢ A fi ~ de cineva a acorda cuiva un sprijin; a fi solidar cu cineva. ~ cu drumul fără judecată; fără chibzuinţă. [Sil. -turi; Var. alăturea] /a + lature

alături, adv. – 1. Lîngă, aproape de. 2. În afara locului. – Var. alăturea. Lat. ad latera (REW 4934; DAR), cf. it. allato, v. fr. lez. Forma înv. este alăture, păstrată în var. – Der. alătura, vb. (a aşeza alături); alăturaş, s.m. (înv., vecin).