ALBITÚRĂ, albituri, s.f. 1. (La pl.) Totalitatea rufelor (de pat, de corp etc.); lenjerie. 2. Nume generic dat exemplarelor mici de plătică, babuşcă etc.; albişoară. 3. (Reg.) Nume dat rădăcinilor de pătrunjel şi de păstârnac. 4. (Tipogr.) Mici piese de plumb care servesc la completarea spaţiului alb dintre litere, cuvinte sau rânduri; p. ext. spaţiu alb între rânduri. – Alb + suf. -itură.

ALBITÚRĂ s. 1. (mai ales la pl.) v. rufărie. 2. (TIPOGR.) reglet. (~ completează spaţiile albe dintre rânduri.) 3. v. blanc. 4. (IHT.) baboiaş, caracudă, mărunţiş, plevuşcă, (rar) plevuică, (reg.) chisoagă, pleviţă. (~ se numeşte orice peşte mic de culoare albă sau argintie.)

albitúră s. f., g.-d. art. albitúrii; pl. albitúri

ALBITÚR//Ă ~i f. 1) mai ales la pl. Totalitate a rufelor de corp sau de pat; lenjerie; rufărie. 2) Nume dat mai multor specii de peşti mici (plătică, babuşcă). 3) poligr. Piese de plumb care se pun între cuvinte şi rânduri pentru a completa spaţiile albe. 4) Spaţiu alb dintre cuvinte şi rânduri. /alb + suf. ~itură