ALBUMÍNĂ, albumine, s.f. Substanţă organică din grupul proteinelor, solubilă în apă, coagulabilă prin încălzire şi precipitabilă la acţiunea acizilor anorganici, care intră în compoziţia albuşului de ou, a sângelui şi a altor lichide organice. – Din fr. albumine.

albumínă s. f., g.-d. art. albumínei; pl. albumíne

ALBUMÍN//Ă ~e f. Substanţă organică din grupul proteinelor, care intră în compoziţia sângelui şi a altor lichide organice. [g.-d. albuminei] /<fr. albumine

ALBUMÍNĂ s.f. Substanţă organică din grupul proteinelor, care intră în constituţia celulei animale şi vegetale. // (În forma albumin-, albumino-) Element prim de compunere savantă cu semnificaţia „(referitor la) albumină“. [< fr. albumine].